Pe scurt
Diabetul zaharat apare atunci când organismul pisicii nu mai poate utiliza eficient insulina. Glucoza rămâne în sânge, în loc să intre în celule, ceea ce determină sete și urinare crescute, pierdere în greutate și adesea un apetit pronunțat.
Ce se întâmplă în diabetul felin?
Insulina este produsă de pancreas și permite glucozei să treacă din sânge în celule. Majoritatea pisicilor diabetice încă produc insulină la început, dar țesuturile răspund slab la aceasta. Pancreasul trebuie să lucreze mai mult și, în timp, poate să nu mai acopere necesarul. Când glicemia rămâne crescută, glucoza trece în urină și atrage apă.
Ce pisici prezintă un risc mai mare?
- Pisicile supraponderale și sedentare au un risc mai mare.
- Vârsta înaintată, sexul masculin și anumite medicamente pot contribui.
- Acromegalia, pancreatita și alte boli hormonale sau inflamatorii pot provoca rezistență la insulină.
- Predispoziția genetică și individuală contează; diabetul nu este pur și simplu consecința unei singure alegeri alimentare.
De ce este importantă recunoașterea timpurie?
Diabetul netratat provoacă deshidratare și pierdere de masă musculară și grăsime, chiar dacă pisica mănâncă. Unele pisici dezvoltă cetoacidoză diabetică, o complicație potențial fatală asociată cu vărsături, letargie severă, deshidratare și refuzul hranei. Diagnosticul precoce oferă cea mai bună șansă de stabilizare și, la unele pisici, de remisiune.
Cum se stabilește diagnosticul?
Diagnosticul combină semnele clinice compatibile cu hiperglicemia persistentă și prezența glucozei în urină. Stresul poate crește temporar glicemia unei pisici, astfel că pot fi necesare fructozamina, măsurători repetate și evaluarea întregului tablou clinic.
Concluzie
Diabetul poate fi controlat, iar unele pisici pot intra în remisiune. Setea crescută, bulgării mai mari de urină în litieră sau pierderea inexplicabilă în greutate justifică o examinare veterinară promptă.